Optimizare fiscală pentru băieții ultra-deștepți. Ce-i aia paradis fiscal?

„Paradis fiscal”? Ha! Mai bine paradisul fraierilor. Cine a tradus „tax haven” în „paradis fiscal” să-și bage limba-n blender și să nu mai scoată prostii din gură. Asta e rușine națională.

Haven în engleză înseamnă adăpost — nu paradis, fraților! Dar ce să le ceri unor amărâți care habar n-au nici să pronunțe corect o frază în engleză? S-au uitat la cuvinte, au scos „heaven” din șapcă, și-au zis „mama, ce frumos, paradis fiscal!”.

Nu e paradis, e un fel de buncăr în care-ți ascunzi banii. Și na, când tu crezi că ai fost în paradis, vine ANAF-ul și-ți spune că e doar un bunker plin de capcane.

Dacă vrei să fii un adevărat maestru al optimizării fiscale offshore, ține minte un singur lucru:

NU-ȚI FACE FIRMA PE NUMELE TĂU.

Ăsta e pasul zero.

Pasul 1: Alege offshore-ul potrivit, unul „neprietenos” cu ANAF-ul

Să nu fii fraier să alegi o țară de care ANAF știe tot, cu acorduri de schimb de informații. Pentru asta, consultă lista oficială a UE cu jurisdicții necooperante. Panama? Da, încă e pe lista aia.

Adică vrei să fii într-un loc care-ți oferă o mică umbrelă de protecție, nu un spot publicitar pentru ANAF.

Pasul 2: Nu figura tu nicăieri pe documente

Foarte important! Dacă ANAF-ul caută informații despre firma din Panama și te vede pe tine ca „owner” sau „director”, e gata. Ai intrat în vizor. Tu trebuie să fii „fantoma” — invizibil, fără urme directe. Firma offshore trebuie să fie cea care apare în acte, pe site, în contracte. Ea este „actorul” de pe scenă, nu tu. Asta înseamnă că nu trebuie să apari nicăieri în mod oficial.

Pasul 3: Angajează-ți un „domn băiat” local să fie fața firmei

Nu te băga tu la semnat acte, că e nasol. Mai bine găsești un nominee director din Panama care să figureze în acte, în timp ce tu faci mișcările din spate.
Acest tip de serviciu il poti gasi de exemplu pe Global One IBC.

Practic, „domnul băiat” e reprezentantul legal al firmei.

Ce înseamnă Nominee Director?

Simplu: e un tip (sau o firmă) care, pe hârtie, apare ca directorul firmei tale. Adică el e trecut în documentele oficiale — la stat, la registre, peste tot — în locul tău. Scopul? Să-ți țină numele și identitatea în secret, să nu apari tu direct acolo, că asta ar fi primul semnal roșu pentru ANAF sau oricine altcineva.

Power of Attorney (împuternicire legală)

Tu îi dai ăstuia o împuternicire oficială (un Power of Attorney, pe scurt POA) prin care îl autorizezi să semneze acte, să vorbească în numele firmei, să bage ștampila — dar doar când îi spui tu. Adică ăla nu face ce vrea el, ci execută ce îi zici tu. Nu-i nimic liber la decizii sau gestionare zilnică, e doar o marionetă legală.

Tu controlezi totul, dar nu apari

Chiar dacă pe hârtie nominee director-ul e șeful firmei, în realitate tu tragi sforile. E ca și cum ai avea un scut în față, care te protejează, dar tu ești acolo în spate, cu mâinile pe toate butoanele.

Apropo, dacă vrei extra full privacy, îți trebuie și un nominee shareholder. Nominee director-ul ascunde cine gestionează firma, dar dacă tu apari ca acționar, tot te pot lega de ea. Așa că dacă vrei să fii invizibil cu adevărat, ia-ți și nominee shareholder.

Pasul 4: Aflarea târzie: „Firma e a ta?! Ups, nu știam!”

După câteva luni, „îți dai seama” că firma offshore era de fapt a ta. Serios, n-ai știut că trebuie să aduci banii înapoi în România și să-i declari. E o neînțelegere de bună credință, nu-i așa?

De aici începe clasicul:

• faci bani din consultanță către firma offshore,
• faci cum faci sa ajungi cu impozit pe profit 0 la SRL-ul tau local
• în Panama impozitul pe venit e 0
• deci banii de consultanță sunt ai tăi... legal!

Dar statul român te vrea pe tine impozitând acei bani, doar că tu nu i-ai adus în țară. Și asta-i „problema”.

Pasul 5: Scoți banii „din Matrix” - și începe jocul deștepților

Acum începe partea faină, unde devii cu adevărat „băiatul ultra-deștept”:

• îți faci carduri de debit pe firma offshore și cheltuiești fără să dai socoteală,
• faci micro-cheltuieli insesizabile: restaurante, hoteluri, bilete de avion
• când sumele devin mari, scoți cash din țări non-UE (ca să nu lași urme în sistemul financiar european),
• faci transferuri și conversii de crypto din wallet în wallet până se pierde urma banilor.

Finalul? ANAF-ul... n-are ce verifica!

• Banii au fost cheltuiți de o firmă străină (nu ai nicio legătură oficială).
• Nu ești beneficiar oficial, pentru că nu apari în acte.
• Banii sunt făcuți de firma din Panama, deci n-ai ce să declari în România.
• Într-un eventual control, cel mult se poate discuta despre „intenția ta”, dar fără acte concrete și dovezi clare, e doar paranoia fiscală.

Concluzie: Nu-i ilegal să fii mai deștept decât statul

Ce fac băieții ultra-deștepți nu e neapărat ilegal. E doar prea bine gândit pentru nivelul actual de vigilență al ANAF.
Și cât timp statul continuă să-i pedepsească pe cei onești și să ignore pe cei „optimiști”, o să tot apară astfel de scheme.

Disclaimer: Acest articol nu constituie consultanță fiscală sau financiară. Informațiile prezentate sunt bazate pe surse proprii și experiență personală și nu reprezintă o garanție că acestea sunt sau vor fi aplicate efectiv. Textul are un scop exclusiv informativ și educativ. Pentru luarea deciziilor financiare sau fiscale importante, vă recomandăm să consultați un contabil sau un consultant autorizat. Autorul nu își asumă responsabilitatea pentru eventualele consecințe legale rezultate în urma aplicării informațiilor prezentate.